SĂRBĂTORI RELIGIOASE – 1 octombrie

0
7
Ortodoxe
Acoperământul Maicii Domnului; Sf. Ap. Anania; Sf. Cuv. Roman Melodul; Sf. Cuv. Iosif şi Chiriac de la Bisericani

Greco-catolice
Acoperământul Maicii Domnului; Sf. ap. Anania, din cei 70; Sf. cuv. Roman Melodul; Sf. Tereza a Pruncului Iisus

Romano-catolice
Ss. Tereza a Pruncului Iisus, fc. înv.; Roman Melodul, diacon

Biserica Ortodoxă prăznuieşte pomenirea Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului în ziua de 1 octombrie.

Sărbătoarea are loc în amintirea unei minuni întâmplate în Biserica Maicii Domnului din cartierul Vlaherne din Constantinopol, în timpul împăratului Leon Înţeleptul (886-911), când Maica Domnului s-a arătat Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos (pomenit în calendarul creştin ortodox la 2 octombrie), ca ocrotitoare şi mijlocitoare a creştinilor.

Tot astăzi este pomenit Sfântul Apostol Anania, unul din cei şaptezeci de ucenici ai Mântuitorului.

Sfântul Apostol Anania a fost episcop în Damasc. Este cel care, în urma îndemnului de la însuşi Hristos, a mers în casa lui Iuda din Damasc şi l-a tămăduit pe Saul (cel ce avea să devină apostolul neamurilor, Sfântul Apostol Pavel), rămas fără vedere în urma revelaţiei de pe drumul Damascului.

Sfântul Apostol Anania şi-a pus mâinile peste el şi i-a redat vederea după care l-a botezat.

Anania a rămas în fruntea Bisericii din Damasc şi a avut un sfârşit martiric, fiind ucis cu pietre.

Astăzi sunt pomeniţi şi Sfinţii Iosif şi Chiriac de la Bisericani.

Sfântul Cuvios Iosif de la Bisericani s-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-un sat din zona Neamţului. Din tinereţe, a intrat în obştea Mănăstirii Bistriţa, unde a primit tunderea în monahism şi a făcut ucenicie pe lângă părinţii îmbunătăţiţi ai mănăstirii, de la care a învăţat ascultarea şi smerita cugetare, dar, mai ales, practicarea rugăciunii minţii.

Pentru mai multă linişte a plecat la Locurile Sfinte, unde, după ce s-a închinat la Sfântul Mormânt, s-a retras într-o peşteră din Valea Iordanului. În scurt timp, s-au adunat în jurul său mai mulţi pustnici, întemeind astfel prima comunitate duhovnicească românească în Ţara Sfântă.

Cuviosul Iosif a fost nevoit însă să-şi părăsească "Sihăstria" de la Iordan şi, împreună cu cei 17 ucenici, să se întoarcă în Moldova, din pricina năvălirilor arabe. De aici, împreună cu ucenicii s-a aşezat într-o poiană dintr-un munte cu păduri seculare, care avea să se numească de atunci şi până azi Muntele Bisericanilor, adică a celor bisericoşi.

În acel loc a construit câteva chilii şi o biserică de lemn, iar pentru viaţa monahală a statornicit rânduiala achimită (neadormită), după modelul Mănăstirii Studion din Constantinopol.

A fost trecut în rândul sfinţilor, în şedinţa Sfântului Sinod din 5-7 martie 2008, cu zi de prăznuire la 1 octombrie.

Cuviosul Chiriac de la Bisericani a trăit în secolul al XVII-lea şi a intrat din tinereţe în obştea monahală a Mănăstirii Bisericani, care număra peste 100 de monahi. S-a retras într-o peşteră unde a trăit timp de 60 de ani, nevoindu-se cu asceza şi privegherea, până când şi-a încredinţat sufletul în mâinile lui Hristos.

Mitropolitul Dosoftei al Moldovei îl menţionează pe Cuviosul Chiriac în lucrarea sa "Viaţa şi petrecerea svinţilor", alături de alţi pustnici nemţeni.

Fiind cinstit ca sfânt încă din vremea aceea, moaştele sale au fost aşezate mai întâi în peştera în care se nevoise, după care au fost mutate într-un loc tăinuit. De asemenea, chipul său a fost pictat, în secolul al XlX-lea, pe frontispiciul bisericii schitului românesc "Prodromu" din Sfântul Munte Athos, alături de alţi sfinţi români.

Cuviosul Chiriac de la Bisericani a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română, în şedinţa Sfântului Sinod din 5-7 martie 2008, cu zi de prăznuire la 1 octombrie. (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor"; "Monahismul ortodox românesc", vol. II, 2016) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu-Ioan Tatu)